Care este diferența dintre: atriția, eroziune, abfracție și abrazie?

Ce este atriția, eroziunea, abfracția și abrazia?

Pe lângă infecțiile și cariile dentare, cunoaștem și alte modalități în urma cărora dinții au de suferit; acestea sunt: atriția, eroziunea, abfracția și abrazia. Termenul care le-ar uni pe toate patru este ”abraziunea dentară”.
Deși toate patru scot în evidență aceeași problemă a dinților tociți totuși ele diferă una de alta prin cauzele apariției lor și partea dintelui care se abrazează cel mai mult.

Mai jos descriem particularitățile fiecăreia în parte, prin ce se aseamănă și prin ce se deosebesc. Vom analiza de asemenea cauza care le provoacă, precum și metodele de soluționare.

Atriția

Spre deosebire de toate celelalte tipuri, atriția este cea mai obișnuită și comună modalitate de abraziune dentară. Fiecare din noi, suntem afectați de atriție mai mult sau mai puțin. Atriția se manifestă prin uzura dinților de-a lungul anilor, în timpul masticației, pe când celelalte sunt cauzate de agenți externi, cum ar fi: alimentele acide, abuzul de scobitori, periajul agresiv sau semințele de floarea soarelui strivite în gură.
Atriția se aseamănă foarte mult cu abrazia. Ceea ce le diferențiază este faptul ca atriția are loc asupra tuturor dinților, pe când abrazia este întâlnită frecvent la grupul frontal de dinți care au mai mult contact cu obiectele din exterior.
Ca și toate patru tipuri de abraziune, atriția se produce lent, de-a lungul anilor. Cu toate acestea, la unele persoane rata de uzură este mai accelerată, iar atriția este mai pronunțată. Aceasta se datorează faptului că se îmbină mai multe forme a abraziunii, iar smalțul devine mai predispus la atriție.

Cauzele apariției atriției sunt:

• bruxismul;
  Încleștarea maxilarelor în timpul nopții sau în situații nervoase și stresante duce la șlefuirea dinților.
• absența dinților masticatori;
  Dinții laterali sunt utilizați pentru a mastica mâncarea, iar cei frontali sunt pentru a mușca alimentele. Atunci când lipsesc dinții masticatori, rolul lor de a mastica le revine dinților frontali. Astfel, dinții frontali sunt supuși unor contacte mai mari decât cele normale, si prin urmare se vor roade mai repede.
• lucrări protetice neprecise;
  Dacă unele lucrări protetice (coroane și punți pe dinți sau implante) nu au o precizie ideala în raport cu dinții opuși (antagoniști) vor crea niște punte de contact neuniforme. Punctele mai înalte vor roade țesutul dentar al dinților opuși.
• disfuncții de ocluzie.
  Ocluzia este modul in care închidem gura, sau felul in care maxilarele se închid una pe cealaltă. In mod normal, ocluzia corecta este atunci când avem contacte de aceeași intensitate pe premolari si molari (dinții masticatori), iar in zona frontală maxilarul superior depășește puțin maxilarul inferior. In cazul disfuncțiilor de ocluzie, contactele între dinții sunt dezechilibrate ceea ce ar putea duce la uzură – la atriție.

Soluțiile de restabilire a părții dentare pierdute în urma atriției sunt:

• restaurările din compozit – se va adăuga material fotopolimeric în zonele unde dintele s-a ros, astfel restabilindu-se întreaga coroană dentară;
• restaurările din ceramică – vor fi folosite în cazul uzurii mai pronunțate. Fiind mai rezistente, restaurările din ceramică sunt recomandate pentru dinții masticatori.
• fațetele dentare din ceramică – utilizate cel mai frecvent pentru dinții frontali, pentru că sunt mai estetice și mai rezistente decât restaurările din compozit;
• coroanele dentare – utilizate în cazul în care dintele s-a ros mai mult de jumătate.

Eroziunea

Eroziunea se manifestă prin decalcifierea țesutului dentar sau demineralizarea structurii lui sub influența acizilor. Spre deosebire de celelalte 3 tipuri de abraziune dentară, eroziunea este produsul unui proces chimic și nu mecanic. Țesutul dentar începe să se dizolve, atunci când nivelul acidității din gură este ridicat.

Cauzele apariției eroziunii sunt:

• consumul de alimente sau băuturi acidulate;
  Citricele, sucurile din mere, vinul, berea, coca-cola au un nivel de acid ridicat. Ele pot determina apariția eroziunii dentare.
• producția scăzută de salivă;
  Saliva ajută la neutralizarea acidului deoarece are rolul de a ”spala” alimentele în gură. Cu timpul, producția de saliva scade din cauza înaintării în vârstă și a medicamentelor pe care le luam de-a lungul anilor. Aceasta nu reușește să spele protejeze smalțul de ph-ul acid și favorizează eroziunea dentară.
• regurgitările repetate sau stările cronice de voma.
  În cazul regurgitărilor și a vomei, sucul gastric extrem de acid din stomac vine în gură și intră în contact cu dinții, astfel provoacă eroziunea dentară.

Soluțiile de restabilire a dinților afectați de eroziune sunt:

Atunci când eroziunea a avansat, iar dentina este expusă, cel mai bine ar fi să protejăm dintele cu una din aceste modalități:

• restaurările din compozit – pentru cazuri de eroziune ușoare;
• fațetele dentare din ceramică – pentru un efect mai estetic și de lungă durată;
• coroanele dentare din ceramică – în cazuri de eroziune avansată pe toate suprafețele dintelui.

Abfracția

Abfracția este rezultatul leziunilor dinților la colet (gâtul dintelui). De regulă, defectul creat în urma abfracției are forma asemănătoare literei V sau a unei cărți deschise. Aproximativ același defect îl putem întâlni și la eroziune în stadia inițială, însă abfracția are suprafețele netede, iar smalțul își păstrează culoarea strălucitoare. Pe când la eroziune, culoare este mai închisă iar suprafețele mai puțin netede.
Deși abfracția are loc, la fel datorită forței mecanice ca și atriția sau abrazia, aici – la abfracție nu sunt implicate nici un obiect extern.

Cauzele apariției abfracției s-au dovedit a fi:

• leziunile sau traumele din timpul masticației;
  Unele leziuni sau traume din timpul masticației pot slăbi regiunea coletului dentar – partea unde finisează coroana dentară și începe rădăcina. Zona aceasta este mai fragilă pentru că nu este protejată de smalțul dentar. Atunci când trauma este prea mare, sau se repetă, ar putea apărea efectul abfracției dentare.
• supracontactele;
  Presiunea creată de contactele neuniforme creează un stres continuu pentru dinții din acele regiuni. Această tensiune constantă poate duce la apariția leziunilor la marginea dintelui de lângă gingie, numită abrfracție.
• bruxismul;
  Presiunea și trauma din timpul bruxismului slăbește dintele la colet, drept consecință smalțul cedează.
• obișnuințele masticatorii.
  Din obișnuință sau din cauza unor probleme dentare ca: durere, sensibilitate sau lipsa câtorva dinți, unii pacienți mănâncă doar pe o singură parte a gurii. Suprasolicitarea în mod repetat a unui singur grup de dinți favorizează apariția abfracției.
• înălțimea neuniformă a dinților.
  Din cauza migrării dentare, dinții ar putea ieși din os, astfel ajung să aibă înălțimi diferite. Presiunea din tipul masticației se va exercita cu o forță mai mare pe dinții mai înalți. Această presiune va duce la abfracție.

Printre cauzele abfracție, observăm și bruxismul ca și în cazul atriției. Presiunea creată în urma bruxismului se răsfrânge asupra întregului dinte, dăunând aproape toate părțile lui, atât la partea ocluzală (atriția) cât și la gâtul dintelui (abfracția).

Soluțiile de restabilire a dinților afectați de abfracție sunt:

• obturația din compozit – dacă forma abstracției este ușoară;
• devitalizarea dintelui – dacă defectul creat nu a fost restabilit la timp, iar abfracția a evoluat până la nervul dintelui.

Abrazia

Abrazia este aceeași uzură ca și atriția, însă factorii care o creează sunt de ordin extern, pe când atriția are loc în urma alunecării dinte de dinte. Ambele se caracterizează prin pierderea reliefului dinților. Defectele dinților afectați de abrazie se datorează contactului cu obiectele dure în mod repetat. Aceste contacte constante uzează părțile dintelui cu care interacționează.

Printre cauzele abraziei identificăm:

• obiceiurile vicioase ca: rosul unghiilor cu dinții, spargerea semințelor între dinți, rosul capacelor de la stilouri;
• abuzul de scobitori;
• deprinderile profesionale ca: instrumentele de suflat, ținerea între dinți a acelor de cusut;
• deschiderea sticlelor cu dinții.

Toate aceste obiecte intrând în contact repetat cu smalțul dintelui îl deteriorează sub formă de uzură.

Soluțiile de restabilire a dinților uzați în urma abraziei vor fi:

• restaurările din compozit – pentru un rezultat rapid (o singură vizită de aproximativ o oră);
• restaurările din ceramică – pentru un rezultat mai durabil;
• fațetele dentare din ceramică – aplicate pe dinții frontali pentru un rezultat estetic maximal.

Concluzie:

Observăm că toate cele 4 afecțiuni ale dinților provin din diferite cauze. Cel mai frecvent întâlnim bruxisul drept cauză comună (la atriție și abfracție). Chiar dacă nu este enumerat printre cauzele eroziunii și a abraziei, bruxismul totuși favorizează și accelerează acest proces de uzură și la ele.
Persoanele care suferă de bruxism sunt mai predispuse să capete toate aceste patru forme de abraziune, pentru că presiunea creată de bruxism slăbește dintele și țesuturile acestuia se tocesc mai ușor.

Trei dintre formele de abraziune au loc în urma forței mecanice, mai puțin eroziunea, care este provocată de impactul chimic.
Atriția și abrazia se resfrâng asupra părții ocluzale a dintelui, pe când abfracția au loc la gâtul dintelui, iar eroziunea pe partea interioară sau exterioară a dintelui.

Dacă suferiți de una din aceste tipuri de abraziune, este foarte probabil să căpătați în timp și celelalte forme. Odată afectat smalțul dentar, dintele devine mai sensibil și mai predispus la uzură.